Ioan Chirilă, Cartea profetului Osea. Breviarum pentru o gnoseologie a Vechiului Testament (Cluj-Napoca: Limes, 1999).
„Că milă voiesc, iar nu jertfă, şi cunoaşterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot.” (Os 6,6)
Aplecarea asupra textului scripturistic a fost şi este rodul credinţei zămislite în noi mai întâi din credinţa părinţilor şi mai apoi din cea a părinţilor spirituali din cadrul şcolilor teologice. Nu m-am gândit la începutul studiilor teologice că voi ajunge la nivelul doctoral, doream să slujesc la Sfântul Altar, dar cunoaşterea lui Dumnezeu este adâncă şi nepătrunsă. De aceea, am abordat această temă ca teză de doctorat. Vreau să-L cunosc, de s-ar putea aşa cum El mă cunoaşte. Mă minunez şi eu de măreţia creaţiei Lui, dar mă neliniştesc privindu-mă. Atunci caut iubirea Lui şi lacrima metanoiei mă ridică spre slava numelui Lui, spre supremul Eu care mă face subiect al propriei mele restaurări săvârşite în comunitarul agapic eclesial şi cosmic.
Am dezvoltat tema Cartea Osea – breviarum al gnoseologiei Vechiului Testament, dorind să arăt contingenţa, mai bine spus concurgerea istoriei cu revelaţia, imboldul sfânt ce aşteaptă să devină act prin fapta istorică restauratoare. Văd în lucrarea profetului Osea o „summa teologico-profetică”, deoarece actul profetic este universal şi general. Osea nu s-a gândit la Isaia sau la Maleahi, la nivelul percepţiei contemporanilor şi la cel al esoterismului eshatologiei, a dezvoltat tot tezaurul Torah-ului şi a propriei revelaţii spre vederea căilor drepte ale Domnului de către omenire.
Dumnezeul lui Osea este „EU”, nu dispare El, ci Baal, dar dincolo de aceste expieri ale idolatriei el ne arată că trebuie să realizăm dialogul Eu – tu pentru ca să trăim liturgic în Dumnezeu. Detaliile istorice şi exegetice sunt auxiliarele procesului de conştientizare a faptului că datul profetic transcende timpul, persoana şi comunitatea şi atunci când este înţeles şi trăit ca „da’at Elohim sau Yahweh” devine „hesed” ce cinsteşte pe Dumnezeu din chipul semenului meu. Îmbinarea naţionalismului cu universalismul, la Osea, nu este o specificitate vechitestamentară, ea are deplină consistenţă în gândirea ioaneică şi paulină, de fapt la nivelul neotestamentar istoricitatea este o realitate acceptată vestirii evanghelice.
Sfântul Pavel şi Sfântul Ioan Evanghelistul folosesc realitatea istorică ca argument pentru veracitatea actului restaurator personal al fiecăruia dintre noi, dar ei în fapt vorbesc despre Împărăţia veşnică, prin aceasta istoria devenind un cadru al realizării Bisericii cosmice, a Liturghiei cosmice, care este veşnicia în timp.
Toată această gândire exprimată doctrinar, parenetic şi liturgic de Osea se restrânge la o definiţie deplin evanghelică: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău…” şi noi răspundem: „Tu eşti, trăind în căutare realitatea întunericului Sinaiului pe care dorim să-l urcăm”.
Propun spre lectură următoarele capitole:
- Despre Revelație și profetism
- Cartea profetului Osea
- Traducere și comentariu pe text
- Teologia cărții Osea
- Cartea profetului Osea în scrierile patristice
- Cartea profetului Osea în lumina descoperirilor de la Qumran
- Osea – profetul și teologhisitorul celor trei virtuți teologice
