Dumnezeu vorbește atât de frumos, cuvântul Lui e șoaptă suavă, zefir pentru urechea inimii! Când mi-a atins fruntea zefirul, inima mi-a tresărit de fericire și ochii, veritabile porți ale pocăinței, au început să plouă mireasma stropilor: mir de nard… Eu am priceput că-i vremea să gândesc la moarte. Nu m-am înspăimântat, deoarece zefirul m-a trezit să-mi amintesc pururi învierea Ta! Pășesc spre înviere ciulind ureche inimii la cuvântul șoaptelor Tale pe care Duhul îl suflă din Scripturi, încredințându-mă că Dumnezeu încă ne vorbește și ne transmite mereu această scrisoare a dragostei Sale! Vorbește, ia și citește cum te agrăiește ca să te locuiască Cuvântul înviat.
Șoaptele lui Dumnezeu…
