Părintele profesor Dumitru Abrudan este un om al muncii statornice, al țelului fixat, cu perseverență urmărit și realizat, un întemeietor de școală și un dascăl al exigenței pentru performanță, un suflet în care ecoul dragostei de străbuni răsună, un spirit responsabil…, așa este părintele meu doctoral!
Părintele Abrudan s-a născut la 29 august 1938 în localitatea Gepiu din județul Bihor. A urmat cursurile Liceului „Emanuil Gojdu” din Oradea, iar apoi și-a continuat studiile la Institutul Teologic Universitar din Sibiu în perioada 1956-1960. Atras de domeniul biblic, a urmat cursuri doctorale în Vechiul Testament la Institutul Teologic din București între 1960-1963, cu o specializare la Universitatea Ebraică din Ierusalim în 1972-1973. Teza de doctorat, intitulată „Creștinismul și mozaismul în perspectiva dialogului interreligios”, a susținut-o la București în 1978.
Activitatea didactică și administrativă a Părintelui Dumitru Abrudan s-a desfășurat în principal la instituțiile de învățământ teologic din Caransebeș, Sibiu și Oradea. La Caransebeș a fost profesor între 1963-1971, predând Studii Biblice, Dogmatică și Îndrumări Misionare, îndeplinind și funcția de Director al Seminarului Teologic în perioada 1968-1971. La Sibiu a predat ca lector la Catedra de Vechiul Testament și Limba Ebraică între 1973-1979, fiind apoi titularizat ca profesor în 1979. A îndeplinit și funcția de Prorector al Institutului Teologic în intervalul 1979-1992. În paralel, a activat la Facultatea de Teologie din Oradea, ca profesor și decan în perioada 1991-2000.
Părintele Dumitru Abrudan a fost prezent și în viața publică bisericească, îndeplinind funcții precum Președinte al Astrei în intervalul 1990-1992 sau Redactor al publicației „Telegraful Român” între 1978-2010. De asemenea, a reprezentat teologia românească la diverse întruniri internaționale, precum Congresul Profesorilor de Teologie de la Atena din 1976 sau Congresele Organizației Internaționale pentru Studiul Vechiului Testament.
Opera științifică a Părintelui Profesor Dumitru Abrudan cuprinde volume, tratate și articole ce acoperă o gamă largă de subiecte din domeniul teologiei biblice. Dintre acestea amintim: Arheologie biblică pentru facultăţile de teologie (în colab. cu Emilian Cornițescu) (Bucureşti: IBMO, 1994), 352 p.; Cărțile didactico-poetice (Sibiu: Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2001), 121 p.; Limba ebraică biblică pentru Facultăţile de Teologie (în colab. cu Emilian Cornițescu) (Bucureşti: IBMO, 1996), 292 p.; „Aspecte ale antropologiei Vechiului Testament,” ST 3-4 (1978): 264-270; „Biblia în preocupările Sfinţilor Părinţi (aspecte ale gândirii patristice referitoare la Sfânta Scriptură),” MA 6 (1989): 26-32; „Biblia lui Şerban tricentenară,” BOR 9-10 (1988): 102-117; „Cartea lui Iov şi valoarea ei antropologică,” MB 12 (1984) 7-20;„Cartea Psalmilor în spiritualitatea ortodoxă,” ST 7-8 (1985): 453-471; „Cărţile anaginoscomena (αναγινοσκομενα) ale Vechiului Testament după traducerile româneşti,” ST 9-10 (1962): 541-549; „Cărţile apocrife ale Vechiului Testament,” MA 9-10 (1983): 562-567; „Cântarea Cântărilor – iubire, puritate, frumuseţe, poezie,” RT 3-4 (1996): 130-143; „Controversa dintre mitropolitul Andrei Saguna şi Ion Eliade Rădulescu privind traducerea Bibliei,” RT 4-6 (1993): 95-115; „Din istoricul traducerilor Sfintei Scripturi în limba română: traducerile efectuate pe cale particulară,” RT 3 (1994): 10-14; „Dreptatea şi pacea în Cartea Psalmilor,” ST 7-8 (1963): 415-426; „Filon din Alexandria şi însemnătatea sa pentru exegeza biblică vechi testamentară,” MA 3-4 (1985): 186-194; „Ierusalimul epocii celui deal doilea templu,” MB 7-9 (1975): 368372 „Iosif Flaviu – istoric al epocii intertestamentare. Importanţa sa pentru cunoaşterea contextului în care a apărut creştinismul,” MA 3 (1987): 8-20; „Mărturisirea lui Hristos astăzi,” O 3 (1975): 509-514; „Mântuirea şi sensul ei comunitar în scrierile profetice ale Vechiului Testament”, ST 12 (1975): 35-40; „Palia de la Orăştie (1582-1992),” RT 1 (1992): 71-74; „Profeţii şi rolul lor în istoria mântuirii,” MA 3-4 (1983): 139-149; „Religia evreilor: Iudaismul,” MA 5 (1986): 11-28; „Sanhedrinul sau Marele Sinedriu (originea şi istoria sa),” RT 2 (1992): 24-29; „Sărbătorile postexilice ale evreilor,” ST 7-8 (1962): 489-502; „Septuaginta şi problema inspiraţiei ei,” O 1 (1975): 198-201; „Un capitol din teologia biblică vechitestamentară: moartea, nemurirea sufletului, judecata şi viaţa particulară,” RT 3 (1994): 3-10; „Vechiul Testament în scrierile Fericitului Augustin,” ST 3-4 (1963): 141-155.
La împlinirea vârstei de 85 de ani, Părintele Profesor Dumitru Abrudan poate privi înapoi cu satisfacție la o carieră bogată în realizări academice și spirituale. Ca profesor și decan, a contribuit la formarea a nenumărate generații de teologi ortodocși români. Prin vocația sa pentru studiul Sfintei Scripturi, a lăsat o moștenire valoroasă Bisericii Ortodoxe Române.
Acum când pășește în vârsta patriarhilor îl rugăm pe Dumnezeu să-i dea putere, biruință și fericire!
Întru mulți ani, Părinte Dumitru!
