Fratele Nicolae cel blând și binefăcător s-a grăbit spre Domnul și, pe când frații înălțau ruga Liturghiei dumnezeiești, el a pășit în chivot. L-am avut ca sprijin și mulți studenți îi datorează mersul înainte prin facultate sau prin examene, pentru că ori de câte ori îl rugam să-i ajute nu spunea nu niciodată. Îmi aduc aminte cât de mult voia să stăm împreună și să vorbim, însă nu totdeauna am răspuns cum a voit. Acum îl voi avea acolo sus ca rugător, deoarece știu că nu are la el alte cuvinte. Te rog să-i spui Stăpânului cuvântul minunat: Doamne, cât te iubesc! Să nu uiți Nicolae, eu voi mai veni, tu să-L rogi să vină mereu și El că așa vom fi mereu pe Cale! Pășește! Fericirea veșnică așteaptă să-ți primească ascultarea blândă!
Odihnă veșnică, biruitor al lumii!
Pr. prof. Ioan Chirilă
