Călătorind spre Ființa cea veșnică, adesea ne ascundem în cuvinte și încercăm ca prin ele să dezvăluim măreția tainei Cuvântului.
Așa a făcut și Mitropolitul Ioannis Zizioulas în Ființa eclesială, dar acum când s-a mutat în veșnicie aș vrea să aduc în amintirea noastră dimensiunea mărturiei sale euharistice, nu a eclesiologiei euharistice (uneori disputată), ci a faptului că a crescut în lumina Athosului, că a scris despre părinții duhovnicești cu o râvnă care mărturisește că trăia cu ei și prin ei cu El, că a atacat nivelul contemporan de comunicare teologică și a dat o bioetică creștină foarte relevantă pentru unitatea cunoașterii și că a lansat mereu un imn vieții și Izvorului ei.
Acum s-a așezat la izvor și parcă îl aud cum rostește mărturia lui Simeon Noul Teolog „beau și doresc și mai mult să beau” și crește înspre adâncul de necuprins al Izvorului!
Fericire veșnică și Șabat binecuvântat Mitropolite Ioannis, fericite!
Recomand câteva titluri traduse în limba română din opera Mitropolitului Ioannis:
Creaţia ca Euharistie (Ed. Bizantină, 1999);
Teologia Sfântului Siluan (Ed. Deisis, 2003);
Fiinţa eclesială (Ed. Bizantină, 2006);
Euharistie, Episcop, Biserică (Ed. Basilica, 2009);
Comuniune şi alteritate: fiinţarea personal-eclesială (Ed. Sophia, 2013);
Prelegeri de dogmatică creştină (Ed. Sofia, 2014).