M-a prins de mână, m-a săltat în cârcă,
M-a mângâiat cu brațu-i lung și cald.
Apoi m-a pus lângă fântână
Să văd ulciorul strălucind.
Din răcoarea apei vii,
M-a adăpat cu apă și iubire,
Ca-ntr-o Bobotează vie.
Și mi-a șoptit sfios și tandru,
Învață fiule să spui: Fie!
De atunci doresc să Te slujesc,
S-aduc ulciorul plin cu apă,
Să-Ți torn pe frunte printre spini,
Durerea ca să-ți treacă.
Iar ție, fiule: fii piatra mângâiată, sărutată de apă!